Kinofest pe 13,14

Azi şi mâine, la Muzeul de Artă (Contemporană din Bucureşti) are loc primul touch al Festivalului Internaţional de Film “Digital Kinofest”. În competiţie vor fi proiectate 150 de scurtmetraje (filme, videoclipuri, clipuri publicitare) din 33 de ţări, grupate pe trei secţiuni: animaţie, micromovie şi ficţiune. În 2 zile, cei care vor să meargă la festival vor mai putea avea parte de instalaţii audio-video, expoziţii şi workshopuri. Citeşte mai mult.

& the winner is…

Al Gore (feat. Comisia interguvernamentală a Naţiunilor Unite pentru schimbări climatice) a(u) luat Premiul Nobel pentru Pace în acest an. Distincţia le-a fost acordată pentru “eforturile de colectare şi difuzare a informaţiilor cu privire la schimbările climaterice provocate de om şi pentru punerea bazelor în vederea adoptării măsurilor necesare luptei împotriva schimbărilor climatice”. Celor de la ONU li s-a recompensat, probabil, întreaga activitate, iar Al Gore a fost premiat, din nou, probabil mai mult pentru campania sa prezentată în filmul An Inconvenient Truth, pentru prezentarea biografică şi pentru felul în care a pierdut alegerile în 2000, amănunte prezentate în acelaşi film, câştigător a două premii Oscar, actualmente folosit ca material didactic şi care conţine nu mai puţin de 9 erori ştiinţifice.

Sursa: BBC News

Un film franţuzesc inspirat din memoriile unei progresiste islamice

Persépolis, un film de animaţie peste care am dat întâmplător, a fost lansat la Cannes (2007) şi răsplătit cu Premiul Juriului.

Povestea filmului debutează în timpul Revoluţiei Islamice din Iran şi este inspirată (sau mai bine spus animată) după benzile desenate ale lui Marjane Satrapi.

În Persepolis (BD), Marjane îşi ilustrează de fapt propria sa copilărie într-un mod simplu şi imatur (atât cât să nu se ia prea mult în serios), surprinzând lumea dintr-un punct de vedere uman şi particular, un punct de vedere al cuiva care mai întâi trăieşte şi apoi observă…

Realizatori: Vincent Paronnaud & Marjane Satrapi

46 de filme, 32 de premii, 99 de ani

Manoel de Oliveira

portughez, cineast, longeviv, neorealist, parabolic, romantic, nonagenar…

De văzut Călătorie spre începutul lumii – Un film autobiografic în care un bătrân regizor de film şi trei dintre interpreţii săi străbat împreună Portugalia, în căutarea familiei unuia dintre actori al cărui tată emigrase, în urmă cu mulţi ani, din ţara de origine, în Franţa.

Am mai găsit:

Un interviu înregistrat în Italia, la San Benedetto, în 2005:

Şi un comentariu anonim:

This man is 99 years old, and he’s more coherent and lucid than all Hollywood celebrities combined. And he’s a great filmmaker.

Despre

Invenţia lui HUGO CABRET de Brian Selznick

O carte pentru copii şi ceva mai mult… Georges Méliès, şi ceva mai puţin Jean Vigo, François Truffaut, René Clair, şi un pic de Lumière.

Multă grafică, puţin text, 284 de pagini de desene originale, cateva fotograme de film şi o fotografie originală…

Gare Montparnasse, 22 Octombrie, 1895

Un tren intrase în gară mult prea repede. Frânele nu ţinuseră şi trenul se năpusti prin şina de ghidare, sări de pe linie, străbătu gara, pătrunse prin doi pereţi şi ieşi pe fereastră, spulberând sticla într-un milion de cioburi mărunte…

L’Arrivée d’un train à La Ciotat (1895), Auguste Lumière & Louis Lumière

Atunci Hugo îşi aduse aminte ce spusese tatăl lui despre primul film pe care îl văzuse când era copil. Spusese că era ca şi cum ţi-ai vedea visele în miezul zilei.

Le Voyage dans la lune (1902), Georges Méliès

Am fost silit să-mi vând filmele unei companii care le-a topit şi le-a transformat în tocuri de pantofi. Cu banii pe care i-am luat din vânzarea filmelor am cumpărat prăvălia cu jucării unde am rămas de atunci prins ca într-o capcană ascultând sunetele tocurilor pe pardoseală… sunetul filmelor mele care dispar pentru todeauna în praf.

Björk în Re:Publik

Zici Björk, zici Michel Gondry, unul dintre vizionarii ţăcăniţi care i-a împachetat piesele în videoclipuri stranii şi percutante. Zici Gondry, zici Arta viselor, noul film al celui căruia îi datorăm divorţul dintre memorie şi iubire din Eternal Sunshine of the Spotless Mind.

Vezi Bachelorette:

Pe scurt, numărul revistei Re:Publik din luna iunie mai conţine (printre altele) şi un Top Ten 10 al cântecelor româneşti din Epoca de Aur, un interviu cu Aura Urziceanu, o secţiune Special TIFF şi un DVD gratuit cu Dancer in the Dark, al lui Lars von Trier, al treilea film din trilogia Inimii-de-aur, după Breaking the Waves şi Idioterne…

& This Isn’t the last song

Re:PUBLIK 25 & Die DDR lebt weiter — auf 79 qm!

Revista Re:Publik (#25) din luna mai conţine un dvd cu filmul german Good Bye Lenin!, al regizorului Wolfgang Becker. Un film tânăr, ironic şi maliţios, despre coma unei generaţii şi deruta alteia… Un film ostalgic (şi aici se vor gasi cu siguranţă unii care să comenteze), dinamic, şarjat, amuzant, care îşi scapă cu şi fără intenţie un picior în ograda lui Freud, te face un pic să te gândeşti şi mai mult să te amuzi. Şi chiar dacă nu sunt întru-totul de acord cu a.l.ş., cred că într-o anumită privinţă are dreptate… “Good Bye, Lenin!” seamănă cu un film de anticipaţie facut în RDG. Multipremiat de Academia Europeană, el are o idee gen “Hibernatus” (“mamica din padurea adormită” RDG se trezeste în actualul RFG), doar că asta e cam tot ce are bun. Cineva, în film, vorbeşte de amnezie şi e, cu siguranţă, mai bine sa nu ştii ce s-a facut înainte în Cinema pe tema Est-Vest (Lubitsch, Wilder) pentru a-l savura.

Daniel Brühl, Katrin Saß, Maria Simon & Lenin

Notă: În Germania, la data lansării, filmul a adus mai mulţi spectatori în sală decât Harry Potter. Mai precis, în câteva săptămâni de proiecţie, a adunat vreo şapte milioane.

Cai verzi pe pereţi la MoMa

Vă trimit o imagine de la MoMa, New York, unde am început proiectul. Peretele este enorm. La fel, publicul. Din motive tehnice trebuie să desenez live în faţa vizitatorilor. Cu alte cuvinte fac performance art timp de două săptămâni.

(Paranteză: Este prima expoziţie solo a lui Dan Perjovschi din Statele Unite. Artistul va desena imagini politice incisive care corespund evenimentelor actuale, pe unul dintre pereţii din Donald B. & Catherine C.Marron Atrium. Timp de două săptămâni de la deschiderea oficială a expoziţiei, pe 19 aprilie, Perjovschi va desena pe perete în timpul orelor de vizitare, permiţând publicului să-i observe în detaliu munca de creaţie.)

Progresul desenului pe perete, ziua a treia…

Projects 85: Curator – Roxana Marcoci, Muzeul de Artă Modernă, cu sprijinul Institutului Cultural Român din New York.

Re:Publik:Preview

Numărul (24) din aprilie al revistei de cinema Re:Publik conţine un dvd cu filmul Y tu mamá también. Cu siguranţă unul dintre cele mai bune filme ale lui Alfonso Cuarón de până acum. Un film frust şi înşelător, despre o relaţie de ocazie, despre fragilitatea vieţii şi despre adolescenţa Mexicului. O călătorie impulsivă cu 2 adolescenţi şi o femeie matură peste care pluteşte o umbră invizibilă, a morţii, pe care o observi însă abia la sfârşit şi care te face să regreţi felul în care ai privit şi ai judecat personajele şi te împinge să mai vezi filmul încă o dată…

master-class

Regizorul în 2 ipostaze: În afara filmării şi înăuntrul ei. Varianta scurtă:

Soarele înşelător (1994)
Ingeborga Dapkunaite, Nikita Mihalkov, Nadejda Mihalkova

Se pare că Mihalkov va deschide până la urmă (sau nu) ediţia din acest an a B-EST International Film Festival cu Utomlyonnye solntsem, deşi iniţial am înţeles că va prezenta Statski Sovetnik, un film rusesc din 2005, pe care l-a produs, în care a jucat rolul prinţului Pozharsky şi în care (gurile rele susţin că) s-a călcat destul de rău pe bătături cu Iankovski.