Un film franţuzesc inspirat din memoriile unei progresiste islamice

Persépolis, un film de animaţie peste care am dat întâmplător, a fost lansat la Cannes (2007) şi răsplătit cu Premiul Juriului.

Povestea filmului debutează în timpul Revoluţiei Islamice din Iran şi este inspirată (sau mai bine spus animată) după benzile desenate ale lui Marjane Satrapi.

În Persepolis (BD), Marjane îşi ilustrează de fapt propria sa copilărie într-un mod simplu şi imatur (atât cât să nu se ia prea mult în serios), surprinzând lumea dintr-un punct de vedere uman şi particular, un punct de vedere al cuiva care mai întâi trăieşte şi apoi observă…

Realizatori: Vincent Paronnaud & Marjane Satrapi

46 de filme, 32 de premii, 99 de ani

Manoel de Oliveira

portughez, cineast, longeviv, neorealist, parabolic, romantic, nonagenar…

De văzut Călătorie spre începutul lumii – Un film autobiografic în care un bătrân regizor de film şi trei dintre interpreţii săi străbat împreună Portugalia, în căutarea familiei unuia dintre actori al cărui tată emigrase, în urmă cu mulţi ani, din ţara de origine, în Franţa.

Am mai găsit:

Un interviu înregistrat în Italia, la San Benedetto, în 2005:

Şi un comentariu anonim:

This man is 99 years old, and he’s more coherent and lucid than all Hollywood celebrities combined. And he’s a great filmmaker.

Despre

Invenţia lui HUGO CABRET de Brian Selznick

O carte pentru copii şi ceva mai mult… Georges Méliès, şi ceva mai puţin Jean Vigo, François Truffaut, René Clair, şi un pic de Lumière.

Multă grafică, puţin text, 284 de pagini de desene originale, cateva fotograme de film şi o fotografie originală…

Gare Montparnasse, 22 Octombrie, 1895

Un tren intrase în gară mult prea repede. Frânele nu ţinuseră şi trenul se năpusti prin şina de ghidare, sări de pe linie, străbătu gara, pătrunse prin doi pereţi şi ieşi pe fereastră, spulberând sticla într-un milion de cioburi mărunte…

L’Arrivée d’un train à La Ciotat (1895), Auguste Lumière & Louis Lumière

Atunci Hugo îşi aduse aminte ce spusese tatăl lui despre primul film pe care îl văzuse când era copil. Spusese că era ca şi cum ţi-ai vedea visele în miezul zilei.

Le Voyage dans la lune (1902), Georges Méliès

Am fost silit să-mi vând filmele unei companii care le-a topit şi le-a transformat în tocuri de pantofi. Cu banii pe care i-am luat din vânzarea filmelor am cumpărat prăvălia cu jucării unde am rămas de atunci prins ca într-o capcană ascultând sunetele tocurilor pe pardoseală… sunetul filmelor mele care dispar pentru todeauna în praf.

Timpul rămas

Romanin, un tânăr fotograf în vârstă de 30 de ani, află deodată că are cancer într-o fază terminală şi mai are doar câteva luni de trăit…

Le temps qui reste (2005), regizor: Francois Ozon
Cu: Jeanne Moreau, Melvil Poupaud

Filmul pe care l-am pierdut ieri

Late Night Shopping

Barbarella

Barbarella (1968), Roger Vadim

Cândva prin anul 4000, Barbarella se află în vacanţă. La solicitarea Preşedintelui Pământului, ea porneşte într-o misiune specială: găsirea lui Duran-Duran, inventatorul unei arme periculoase… Acest sexed-up & super-silly cult film inspirat de o bandă desenată a lui Jean Claude Forest mizează aproape exclusiv pe Jane Fonda. Şi din acest punct de vedere cred că merită tot interesul.

P.S. Robert Rodriguez intenţionează să facă un remake: Barbarella (2008).

Björk în Re:Publik

Zici Björk, zici Michel Gondry, unul dintre vizionarii ţăcăniţi care i-a împachetat piesele în videoclipuri stranii şi percutante. Zici Gondry, zici Arta viselor, noul film al celui căruia îi datorăm divorţul dintre memorie şi iubire din Eternal Sunshine of the Spotless Mind.

Vezi Bachelorette:

Pe scurt, numărul revistei Re:Publik din luna iunie mai conţine (printre altele) şi un Top Ten 10 al cântecelor româneşti din Epoca de Aur, un interviu cu Aura Urziceanu, o secţiune Special TIFF şi un DVD gratuit cu Dancer in the Dark, al lui Lars von Trier, al treilea film din trilogia Inimii-de-aur, după Breaking the Waves şi Idioterne…

& This Isn’t the last song

Sideways

Doi prieteni, un scriitoraş fără succes (Miles) şi un actor necunoscut (Jack) străbat podgoriile din Santa Ynez Valley pentru o ultimă degustare înainte ca unul dintre ei să se însoare. Cei doi formează un cuplu amuzant şi imperfect: Jack e un fustangiu superficial, dar arătos, iar Miles e un pesimist nefericit care resimte din plin regretul că timpul a trecut prea repede, prea inutil.

Un film excelent, după care îţi rămâne pe limbă gustul rafinat, complex şi surprinzător al unui Pinot…

Meet a man who never met a woman he didn’t love

Subscriu la filosofia europeană: priorităţile mele sunt vinul, femeile şi… ei bine, de fapt doar astea sunt. Vinul şi femeile. Iar femeile sunt totdeauna o alegere amuzantă… din gândirea lui Alfie Elkins.

regia: Charles Shyer; în rolurile principale: Jude Law şi Omar Epps

Alfie, un personaj cu o morală foarte discutabilă, lucrează ca şofer de limuzină. Plimbă oamenii din high-life pe străzile Manhattan-ului şi din când în când face dragoste cu clientele singure. Ambiţia sa este să obţină cât mai multe plăceri şi să nu aibă nicio responsabilitate, iar sofisticatul New York îi oferă un decor perfect…

Din punctul meu de vedere, cu tot potenţialul lui Jude Law, filmul e un remake ratat. Recomand originalul:

regia: Lewis Gilbert; cu: Michael Caine

4

Din seria filme, altele decît americane, mai cunoscute sau mai obscure, de pe TVR 2. Am văzut duminică Edukatorii şi în afară de faptul că e un film corect, cu un mesaj destul de clar împotriva societăţii de consum, nu mi-a spus mare lucru… Încearcă să se încadreze destul de cuminte în trend-ul: filme care ne dau de gîndit.
Mă mir, în schimb, că nu a prea plăcut Cache.

4 e un film provocator şi fracturat care jonglează cu subiecte cum ar fi clonarea, schimbările sociale şi politice din Rusia, provincia şi oamenii ei, supravieţuirea… Doi bărbaţi şi o femeie se cunosc întîmplător într-un bar. Din conversaţiile lor fiecare află amănunte despre viaţa celuilalt. Însă spune vreunul adevărul?

Un moment excelent ca regie (dacă filmul se menţine la acelaşi nivel este într-adevăr de recomandat):

4 (Rusia, 2004) Regie: Ilya Khrjanovsky, Cu:Shavkat Abdusalamov, Anatoli Adoskin, Aleksei Khvostenko.